Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China. Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări.
După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal, între anii 1969 și 1977, multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat.
În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre.
Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani.
În pădure,într-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikal,poți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilor.Cei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului. În mod cert, apele sale albastre exercită o fascinație magnetică,iar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă - cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite
„Baikal” înseamnă „apă multă” în limba populației kurykan,care a trăit aici în urma cu 1300 de ani.
Adânc de 1640 m ,lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii - 23000 km cubi, cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună.
